Eva Gudumac

Academician, doctor habilitat în medicină,

profesor universitar, şefa catedrei Chirurgie, Urologie, Ortopedie, Traumatologie, Anesteziologie şi Reanimatologie Pediatrică, director-coordonator al Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”, Om Emerit, decorată cu Ordinul Republicii.

Un fapt documentar, ce a avut loc acum circa două secole: la 2 ianuarie 1814, cîntăreţul de strană în biserica din Cremenciug, ţinutul Soroca, Miron Oţel, fiu de preot, căsătorit cu Sofronia, fiică de mazil, scria cu mina proprie o cerere către autorităţile bisericeşti din Basarabia de atunci, rugind să fie avansat în postul de diacon, adică pe prima treaptă a ierarhiei preoţeşti, precizînd că „citeşte şi scrie moldoveneşte”, că a învăţat carte fiind îndrumat de tatăl său, la şcoala bisericească de acolo. Rugămintea îi fu satisfăcută. Miron Oţel deveni dascăl, iar în 1835 îl aflăm ca preot la Tătărăuca Veche. El pune începuturile ştiinţei de carte în acest sat răzeşesc, în care, în anul 1862, se întemeiază oficial o şcoală bisericească. Fiii şi nepoţii lui Miron Oţel, se vede, nu l-au urmat în preoţie, ci au făcut legămînt cu pămîntul, devenind şi ei răzeşi ca şi ceilalţi tătărăuceni.

Dar, brăzdînd şi semănînd pămîntul, îngrijindu-1 în sudoarea frunţii, acei răzeşi purtau în suflet şi marea înclinare către carte, unii dintre ei făcîndu-i pe copiii lor să guste din această cupă de lumină încă pînă a păşi pragul scolii.

 

De la acel neam de preot cărturar şi oameni ai pămîntului creşte arborele genealogic al dnei Eva Gudumac. E fiica lui Mihail şi a Măriei Oţel, oameni harnici ca furnicile şi stimaţi în sat. Tatăl dumneaei a făcut şapte clase româneşti, apoi si o şcoală de agronomie, în 1944 a fost luat la bătălia contra fascismului. A luptat, a ajuns chiar pe pămîntul Germaniei, unde i s-a pierdut urma. La Tătărăuca Veche sosi un plic cu ştampilă militară, aducînd vestea sinistră. Dar, într-o zi a anului 1945, Mihail Oţel apăru în pragul casei sale. Le-a spus celor dragi că a fost contuzionat într-o luptă, iar superiorii l-au crezut mort... Lacrimi de bucurie s-au prelins pe obrajii Măriuţei şi ai micuţei Eva.

- Tata mi-a fost primul învăţător şi, cînd am mers la şcoală, nu-mi era interesant, căci ştiam a citi şi a scrie, îmi spuse dna Eva Gudumac.

Nu-i era interesant, fiindcă, deprinsă cu muncile ce-i erau pe puteri, nu-i plăcea să stea degeaba, pe cînd colegii ei rotunjeau primele litere, scriau primele cuvinte. Era nerăbdătoare să purceadă la descoperirea marilor taine din manuale. Sosi şi timpul aşteptat, veni ca să nu se mai termine, pentru că Eva Oţel învaţă toată viaţa: sîrguincios, temeinic, nesăţios. Cunoştinţele îi sînt marele nesaţ, fiindcă ele îi alimentează frumoasele însuşiri sufleteşti - dăruirea şi dărnicia.

Dornică de carte ni s-a părut şi nouă, colegilor ei de clasă de la şcoala medie Visoca. Năltuţă, subţirică ca o trestioară, ea nu ezita să măsoare cu pasul, de două ori pe săptămînă, uneori şi mai des, drumul de vreo şapte kilometri de la şcoală pînă la casa părintească şi înapoi, căci pe atunci nu se ştia de autobuze. Era prima la învăţătură şi venea mereu în ajutorul celor care, se ştia, păşteau oile sau vacile pînă la înţolirea ogoarelor cu brumă argintie. Am absolvit Şcoala Medie în 1958 şi am pornit fiecare pe drumul său. Fireşte, în viaţa mea de jurnalist am auzit de multe ori despre marea prietenă a copiilor, chirurgul, profesorul Eva Gudumac, dar mult timp n-am ştiut că aceasta e colega noastră de clasă. Destinul a binevoit să ne revedem peste 40 de ani, aducîndu-mi în faţă o doamnă năltuţă, frumoasă, elegantă, pe chipul căreia timpul părea să nu-şi fi lăsat amprente. Apoi au urmat alte întrevederi, de obicei, scurte, fiindcă dna academician Gudumac e mereu solicitată de vreun pacient, se grăbeşte la operaţie sau la o întîlnire cu alegătorii săi. Şi totuşi am reuşit să adun informaţia necesară pentru a schiţa, foarte sumar, portretul Omului şi savantului Eva Gudumac (Oţel).

În 1958, s-a înscris la Şcoala de Medicină din Soroca, unde s-a remarcat ca o elevă eminentă. A urmat Facultatea Pediatrie a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău, pe care o absolveşte cu diplomă de menţiune în 1966. în perioada studiilor postuniversitare, in cadrul secunda- riatului clinic şi doctoranturii, îşi manifestă atracţia pentru specialităţile chirurgicale şi dă dovadă de aptitudinile necesare.

După un prim stagiu de perfecţionare în chirurgia toracică, îşi completează cunoştinţele profesionale în stagierile şi la cursurile conduse de renumiţi chirurgi pediatri ai timpului: Nicolae Anestiadi (Chişinău), academicienii Natalia Gheorghiu, Gheorghe Ghidirim (Chişinău), Valter Der- javin, Vădim Tuman, Stanislav Doleţchii, Iurii Isacov, Eduard Stepanov (Moscova), Azam Pulatov (Duşanbe), Ghirei Bairov (Sankt-Petersburg), Jan Gauens (Riga), Alexandru Pesamosca (Bucureşti), Ion Goţia (Iaşi) ş.a.

Avînd o pregătire chirurgicală bună, în scurt timp se încadrează în echipă, la început ca secundar clinic, apoi ca medic specialist şi, în final, academician al AŞ a Moldovei. Activează ca chirurg pediatru în Clinica de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Republican de Copii, devenind discipolul profesoarei Natalia Gheorghiu.

în 1969, Eva Gudumac îşi ia tema dedoctoratul sub îndrumarea profesorului universitar Natalia Gheorghiu, alături de care lucrează pînă la 4 februarie 2001. în 1973, îşi susţine doctoratul în medicină cu teza „Determinarea activităţii fermenţilor în boala arşilor la copii”, iar în 1986, la Moscova, îşi susţine teza de doctor habilitât în medicină cu tema „Argumentarea patogenică a tacticii diferenţiale a tratamentului chirurgical în pneumonia distructivă acută la copii”. Teza dată reprezintă o sinteză a cercetărilor pentru crearea condiţiilor optime de chirurgie fiziologică. Autorul a elaborat pentru prima dată în patologia respectivă o schemă a etiopatologiei, noi algoritme de diagnostic, tratament medico-chirurgical, profilaxie, care au intrat în tratatele de tehnică de chirurgie pediatrică cu rezultate funcţionale şi estetice excelente.

Cea mai bună caracterizare a omului o pot face, se ştie, colegii săi de muncă. Iată ce scriu ei:

„Doctorul Eva Gudumac împreună cu academicianul Natalia Gheorghiu au adus o serie de contribuţii în specialitate, abordînd o gamă largă de intervenţii chirurgicale bune în timp ca operaţii reconstructive în malformaţiile congenitale ale esofagului, mediastinului, duodenului, intestinului subţire, chirurgiei colorectale, chirurgiei toracice, a ficatului, pancreasului, glandelor suprarenale, chirurgiei vasculare, chirurgiei septice, oncopediatriei, arsurilor la copil etc. Au elaborat în mod preferenţial principii şi tehnici chirurgicale folosite în bolile parazitare, hemoragii digestive, osteomielite la copil etc.

Chirurgul Eva Gudumac a efectuat un număr impresionant de operaţii în chirurgia generală, multe dintre ele de amploare deosebită. în afară de operaţiile curente, face o frumoasă muncă de pionierat, activitate care n-ar fi fost posibilă fără o pregătire multidisciplinară. In spitalele de chirurgie pediatrică, dotate cu 10 săli de operaţie şi 562 de paturi, efectuează cîte 300-500 operaţii anual.

Prin activitatea sa neobosită contribuie esenţial la diversificarea chirurgiei toracice, abdominale la copil. Paralel cu munca în Clinica de Chirurgie Pediatrică efectuează un număr impresionant de intervenţii chirurgicale în raioanele Republicii Moldova, salvînd viaţa multor copii aflaţi în stări extrem de dificile.

Este un diagnostician de mare fineţe, are o tehnicitate chirurgicală deosebită, întotdeauna îşi îngrijeşte deosebit de atent bolnavii. Fiind un gînditor excelent al gestului chirurgical, posedă un simţ deosebit în intuirea complicaţiilor pre-, intra- şi postoperatorii.

Are un deosebit talent organizatoric, didactic, manifestat pe tot parcursul activităţii sale şi de care beneficiază toţi studenţii şi medicii doritori să-şi îmbogăţească cunoştinţele. în cei doi ani, cit a activat ca decan al Facultăţii Pediatrie, a contribuit mult la diversificarea şi specificarea pregătirii specialiştilor pediatri.

Spiritul academic, claritatea deosebită a expunerilor dnei Gudumac se îmbină cu o cultură medicală şi chirurgicală complexă. Este muncitoare, curajoasă, ambiţioasă, principială, inteligentă şi dotată cu o manuaii- tate deosebită. Datorită calităţilor sale dr. Eva Gudumac este promovată ca şef al catedrei Chirurgie, Ortopedie, Traumatologie, Anesteziologie şi Reanimaţie Pediatrică, reiuînd tradiţiile frumoase ale chirurgiei pediatrice de acolo de unde ie-a lăsat prof. Natalia Gheorghiu.

în calitate de şef de clinică chirurgicală depune o activitate dintre cele mai frumoase de organizare a secţiilor pe baze moderne.

Academicianul Eva Gudumac posedă şi un certificat de inovator pentru „Radiometru în diagnosticul afecţiunilor chirurgicale inflamatorii la copii”, în baza căruia a fost efectuată şi o teză de doctor în ştiinţe medicale. Printre multiplele sale lucrări publicate (peste 360 lucrări ştiinţifice, 2 monografii, 1 manual) un loc aparte îl deţin cele dedicate malformaţiilor congenitale, infecţiei postoperatorii în chirurgia generală, chirurgia toracică etc.

Argumentarea şi implementarea de către chirurgul Eva Gudumac a algoritmilor antibioterapeutici contemporani, monitoringului microbiologic au permis ameliorarea rezultatelor de tratament a celor mai grave afecţiuni chirurgicale septico-purulente la copil (peritonitele purulente, pneumoniile distructive, osteomielitele hematogene, formele generalizate ale sepsisului chirurgical abdominal) şi preîntîmpinarea superinfecţiei no- zocomiale etc.

Elaborarea şi implementarea markerilor biochimici în diverse patologii chirurgicale au oferit noi posibilităţi în diagnosticul şi terapia sepsisului chirurgical, şocului septic, sindromului de disfuncţie multiorganică, CID-ului etc. Aprofundarea investigaţiilor pînă la cunoaşterea precisă a rezervelor organismului în creştere a permis adaptarea tehnicilor chirurgicale, anesteziologice şi terapiei intensive la starea funcţională a copilului.

Un merit deosebit al elaborărilor ştiinţifice sînt studiile dedicate diagnosticului, profilaxiei şi tratamentului bolii aderenţiale la copil. Acest domeniu rămîne extrem de complex, chiar controversat din punct de vedere conceptual şi terapeutic. Profilaxia bolii aderenţiale suscită un interes din ce în ce mai mare în ultimii ani, deoarece conduce la un număr apreciabil de reintervenţii chirurgicale, invaliditate, chiar la decese. S-au descoperit noi factori patogenici, s-au creat speranţe de ameliorare a pronosticului prin noile concepte terapeutice, în particular, prin terapia antimediatorie, antiendotoxinică etc.

Chirurgul Eva Gudumac a contribuit şi contribuie în continuu la formarea tinerilor chirurgi şi maturizarea întregului colectiv chirurgical.

Sub conducerea dnei Eva Gudumac au fost elaborate 5 teze de doctor habilitat în ştiinţe medicale şi 24 teze de doctor în medicină. Concluziile lucrărilor ştiinţifice date sînt obiective şi bazate pe materialul experimental şi clinic analizat şi pe o cunoaştere şi o prezentare bine selectată a literaturii chirurgicale în domeniu.

Profesorul Eva Gudumac a format în domeniul chirurgiei pediatrice o şcoală, conduce cu mare succes clinica chirurgicală care a fost fondată de regretata acad. Natalia Gheorghiu, contribuie la dezvoltarea tuturor compartimentelor chirurgiei pediatrice (chirurgia generală, chirurgia neona- tală, chirurgia septică, chirurgia toraco-abdominală, ortopedia şi traumatologia, combustiologia, urologia, anesteziologia şi reanimaţia, neurochirurgia, oncopediatria etc.); a înfiinţat Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”.

Ca preşedinte al Asociaţiei Chirurgilor Pediatri „Academician Natalia Gheorghiu” din Republica Moldova, director-coordonator al Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”, şef clinică universitară Chirurgie Pediatrică nr. 1, chirurgul principal al Ministerului Sănătăţii rămîne convinsă că această sarcină de mare răspundere şi de mare nobleţe va permite şi în continuare împreună cu alţi străluciţi colegi de profesie (profesorii universitari, d.h.m. Petru Moroz, Boris Curajos, Nicolae Şavga; d.h.m. Veaceslav Babuci, conferenţiarii d.m. Vera Dzero, Andrei Draganiuc, Nadejda Andronic, Marcel Grăjdieru, Gheorghe Hîncu etc.) să menţină la acelaşi nivel şi să dezvolte în spiritul timpului chirurgia pediatrică”.

Eva Gudumac este un om recunoscător pentru tot binele ce i l-au făcut alţi oamen:

- Tot ce am obţinut în viaţă datorez părinţilor mei, învăţătorilor de la Tătărăuca Veche şi Visoca, cei care m-au învăţat să muncesc, să gîn- desc, mi-au dat lecţii de omenie, profesorilor mei, pe primul loc în acest sens fiind academicianul Natalia Gheorghiu, personalitate marcantă, de cea mai înaltă prestanţă omenească şi ştiinţifică, înzestrată cu har divin, cu înţelepciune şi curaj civic, îmi spune. Ea a fondat chirurgia pediatrică în Moldova şi ne-a deschis calea în acest domeniu nouă, sutelor de elevi ai ei. Domnia sa a ştiut să selecteze cadrele, să le crească răbdător, cu multă căldură şi exigenţă, ca, mai apoi, să le poată încredinţa viitorul operei pe care o făurea prin muncă asiduă de zi la zi, an de an. A mai avut o valoroasă

capacitate - de a semăna în sufletele noastre, a elevilor săi, atîta omenie, incit şi după trecerea ei în eternitate părinţii continuă să ne încredinţeze viaţa şi sănătatea copiilor. După ce se prăvăleşte un pom mare şi rotat, mult gol rămîne în spaţiu. Cînd ne părăseşte un savant mare, cum a fost Natalia Gheorghiu, mult gol rămîne în ştiinţă. Nu e simplu şi nici uşor să continui ceea ce a început ea. însă noi, discipolii ei, mereu ne amintim de frumoasele-i trăsături omeneşti, ne străduim să implementăm, să perfecţionăm ceea ce ne-a învăţat, să privim, cum ne îndruma ea, nu numai pînă la orizontul cunoştinţelor actuale, ci şi dincolo de el... Anul acesta, se rotunjeşte o jumătate de secol al chirurgiei pediatrice din Moldova. Meritul apariţiei la noi a acestui domeniu îi aparţine Nataliei Gheorghiu, pe atunci doctor habilitat în medicină, conferenţiar. Activînd în calitate de chirurg la adulţi, ea a observat că micuţii posedă alte particularităţi, şi nu doar comportamentale, ci şi în sensul patologiilor. în plus, letalitatea şi invaliditatea copiilor din republică atingeau cote prea mari. Datorită insistenţei Nataliei Gheorghiu, tăriei ei de caracter, în 1957, cu participarea ei nemijlocită, la Spitalul Clinic Republican de Copii, a fost deschisă prima secţie de chirurgie pediatrică din republică.

Să dea Domnul ca acest binecuvîntat pămînt al Moldovei să mai nască asemenea deschizători de căi. Noi, urmaşii Nataliei Gheorghiu, ne considerăm şi copii ai ei, fiindcă ne-a format ca specialişti, ne-a fost avocatul principal şi la bine, şi la rău. Deşi niciodată nu m-a lăudat. Mereu îmi spunea că trebuie să mai studiez, ca să mă dezvolt ca chirurg.

Activitatea dnei Eva Gudumac se bucură de atenţia presei scrise şi electronice. Cunoscutul scriitor Nicolae Dabija povesteşte cititorilor ziarului „Literatura şi Arta”, din 25 august 2005, despre durerea fiicei sale şi cum doctorul Eva Gudumac a salvat-o, sosind la locul de lucru la ora 4.00 dimineaţa:

„La Centrul Mamei şi Copilului îmi cer iertare doamnei Gudumac că o deranjasem la timp de noapte.

După ce îi palpează burtica fetei, ea îmi zice:

- Dacă mă căutaţi cu cîteva ore mai tîrziu... mă tem că ar fi fost tîrziu.

Deşi Maria Cristina e numai durere, Eva o descoase despre păpuşile ei, despre Aladin, despre Sindbad Marinarul, despre Mica Sirenă şi alţi eroi preferaţi de poveste, şi la un moment dat le descopăr prietene.

Academicianul Eva Gudumac ştie să vorbească cu copiii. Ea îi înţelege şi ei o înţeleg.

Acest medic al copiilor îşi începe medicaţia cu cuvîntul, acesta fiind parte şi el din tratament.

Maria Cristina a fost de acord să intre în sala de operaţie, dar „numai cu mămica”.

 

Ea nu înţelege ce înseamnă aici: „Nu se poate”.

Dar în uşa sălii de operaţie, cînd o zăreşte pe tanti Eva, îşi desface mînuţa ei din mina mămicăi şi fuge s-o prindă de braţ pe doamna medic, urmînd-o plină de încredere...

A fost o operaţie banală de apendicită, dar care a salvat viaţa fetei mele.

Aşa am cunoscut-o pe Eva Gudumac...

...Eva Gudumac se comportă cu copiii ajunşi la Centrul Stiinţifico- Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu” ca o zînă bună.

Probabil nu există o altă femeie în Basarabia, căreia să-i fi spus atîţia copii: „Mamă!”.

Cînd după operaţie aceştia deschid ochii şi o văd cu masca medicală, de după care i se zăresc doar ochii, fiecare crede că are în faţă pe mama lui:

- Mamă! e primul lor cuvînt cînd revin din neantul anesteziei.

Şi copiii care nu au mamă la durere strigă „Mamă!”

Şi atunci vine, chemată de disperarea lor, în faţa acestora „mama Eva”.

Şi dînsa se străduieşte să fie mamă pentru toţi...

Comunică cu fiecare. îi mîngîie. îi încurajează...

...De unde vine acest sentiment de compasiune sinonim cu sacrificiul?

- Fiica mea, cînd avea 5 ani, s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă - povesteşte ea. - Atunci am înţeles ce înseamnă să-ţi moară copilul sub ochii tăi şi tu să nu poţi să-l ajuţi. Aproape un an am umblat prin spitale. Cei mai mari specialişti în domenii mi-au spus: eşti tînără, fă-ţi alţi copii, acesta nu are nici o şansă. Dar eu am crezut că va trăi. Şi-atunci mi-am promis: dacă va supravieţui, am să-mi dedic viaţa mea altor copii, ca să le pot dărui şansa...

Fiica Janna a crescut de mică printre bolnavi. Cum urma diverse tratamente, era nevoită să o ia cu ea prin spital...

...Azi, Janna e medic. Chirurg-Pediatru, doctor habilitat, profesor universitar. Tot la Spitalul Mamei şi Copilului din Chişinău. Toţi acei care o cunosc, sînt impresionaţi de căldura inimii ei. „E de la mama!” îi place să facă această precizare obligatorie, medicul Janna Bernic.

Chipul Evei Gudumac emană blîndeţe, frumuseţe, înţelepciune, omenie, respect”.

Am scris mai sus că Eva Oţel a făcut Şcoala Medie Visoca. Acum, la baştina ei, la Tătărăuca Veche, activează o şcoală medie care poartă numele „Eva Gudumac”. Aşa au decis consătenii ei mîndri de fiica neamului lor răzăşesc, recunoscători pentru tot binele ce îl face ea pentru ţară şi pentru satul natal.

 

Bibliografie

1) Cartea "Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului la 25 ani."

Redacția generală: Ludmila Ețco, doctor habilitat în medicină, profesor cercetător. 

Redactor-editor: Vasile Trofăilă

 

 Copyright © 2017. IMSP Institutul Mamei și Copilului. Toate drepturile sunt rezervate.