Ludmila Eţco (Bunduchi)

 doctor habilitat în medicină, profesor cercetător, director al IMSP ICŞDOSMşiC de la 16 aprilie 2003


   Doi ochi de copil, sinceri şi curioşi de parcă doresc să cuprindă tot cuprinsul unei lumi necuprinse, care abia li se deschidea... Poate că acea curiozitate înnăscută, sporită de necesitatea cunoaşterii, avea să o conducă, mai tîrziu, pe potecile întortocheate ale cercetărilor intr-un domeniu dintre cele mai importante pentru viaţa omului. Deocamdată insă Ludmila o cuprinse cu minuţele-i plinure pe surioara mai mare  Lenuţa şi ambele privesc ţintă intr-acolo, de unde li s-a spus că va zbura o păsărică. Fotograful a imortalizat clipa, iar Lenuţa, care e elevă, a scris pe verso: „Priveşte, tăticule, şi nu uita de cei scumpi si dragi ai tăi. Mila si Lena. 20.VI. 1949T Mila împlinise în ziua asta exact patru anişori.  Tăticul Anton Bunduchi  fost director de scoală la Buţeni. se afla prea departe de casă, tocmai pe unde se simţea suflarea de gheaţă a Arcticii. L-au dus încolo autorităţile sovietice, învinuindu-1 că ar fi întors din cale carele cu pîine, care trebuia să fie predată de consătenii săi statului, de agitaţie împotriva regimului sovietic. L-au declarat „duşman al poporului’' şi, în septembrie 1945, l-au condamnat la şapte ani privaţiune de libertate. Acum el se afla printre constructorii căii ferate între Peciora şi Vorcuta, toţi ca unul avînd acelaşi destin vitreg. Nu încape îndoială că fotografia fiicelor sale avea să-i aducă bucurie, cu atît mai mult că pe cea mai mică, Milica, o legănase doar vreo două luni de zile, pînă cînd a fost arestat.

 

Dar tăticul încă nu ştia, că ceea ce i se întîmplase lui va avea urmări nefaste şi pentru familia sa. Fotografia fiicelor încă nici nu ajunsese, probabil, la dînsul, avînd de trecut, ca şi toate scrisorile, sita cenzurii, cînd peste Moldova lui dragă s-a năpustit aşa-zisa  operaţie „Iug”, în cursul căreia, doar într-o noapte, de la 5 spre 6 iulie 1949, satele au fost văduvite de cei mai buni gospodari şi intelectuali. Ana, soţia sa, şi ea învăţătoare, cu fiicele Lena şi Mila, au fost ridicate în toiul nopţii şi escortate de miliţieni şi soldaţi tocmai în Tiumen. Acolo mama tăia pădure, ca să aibă cu ce îşi întreţine fiicele. Iarna era un ger de trosneau copacii. Mai rău că şi puţinii cartofi de sub pat îngheţau bocnă. Gerul era duşmanul de moarte al micuţei Mila şi mama o încălzea la pieptul ei. Abia peste cîţiva ani, cînd Mila urma să meargă la şcoală, familia s-a reunit, în or. Inta din RASS Corni. De ce acolo? Fiindcă în 1953, cînd Anton Bunduchi oficial fu eliberat din GULAG, lui nu i s-a dat voie să meargă la soţie şi copii. Acolo actualul doctor habilitat în medicină, profesor,fost director al IMSP ICŞDOSMşiC Ludmila Eţco l-a văzut, de fapt, de prima dată, după opt ani de despărţire, pe tăticul său. Acolo s-a născut surioara ei mai mică, Liuba. De acele locuri nordice o leagă multe amintiri, chiar şi luminoase, printre care şi o fotografie cu colegii din clasa a Il-a de la Şcoala Medie nr. 1 din Inta, executată la 15 mai 1954. Peste trei ani după aceasta, la 11 iulie 1957, familia lui Anton Bunduchi s-a reîntors în patrie. Dar aici, ce să vadă? În casa lor se instalase preşedintele colhozului. Dorind să  iasă cu faţa curată din încurcătură, autoritatea locală a decis să includă imobilul lor în zona de construcţie a şcolii noi. Anton şi Ana Bunduchi nu vroiau să fie o povară pentru rude, au bătut la toate uşile, de după care se intuia o rază de lumină, şi au obţinut un loc de casă la Mălină Mică din Chişinău, iar sectoristul i-a ajutat să obţină viză de reşedinţă. Au ridicat cu forţele proprii o casă în două niveluri. Era greu, dar, vorba ceea: în casa, unde e înţelegere şi dragoste, chiar cele ce lipsesc prisosesc. Fiicele creşteau, creşteau şi grijile părinţilor. Tata s-a angajat ca hamal, numai ca să poată cîştiga şi să ne dea studii superioare, îşi aminteşte dna Ludmila Eţco cu o notă de recunoştinţă în voce. Dat fiind faptul că în străinătăţi făcuse şase clase în limba rusă, şi aici, la Chişinău, Ludmila a urmat Şcoala Medie Rusă nr. 9. Dar, zice, şi acolo departe de casă, vorbeam limba mamei, ştiam cine şi de unde sîntem. Şi-mi pare bine că posed două limbi şi nu doar una. Absolvind şcoala, a susţinut examenele şi a fost admisă la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău. Acolo s-a manifestat nu numai ca o studentă excelentă, dar şi ca activist pe tărîm obştesc: membru al comitetului comsomolist, participantă la cercul ştiinţific.  Voiam să mă ridic printre cei mai buni şi să-l bucur pe tata, demonstrîndu-i că cele ce i s-au întîmplat nu se vor răsfrînge asupra mea. Doar pe atunci, majoritatea celor reîntorşi din Siberia erau ignoraţi, marginalizaţi de autorităţi. Eu nu am simţit asemenea atitudine. Tata ştia că el nu a fost vinovat. Veneau să confirme acest lucru certificatele de reabilitare pentru fiecare membru al familiei, ce i-au fost înmînate de autorităţi. Chiar şi eu, deportată la vîrstă de patru ani, am fost reabilitată. După terminarea anului IV, a plecat să-şi facă stagiul practic la Rezina. Acolo am cunoscut-o pe Vera Mihailovna Gheorgheico, medic ob- stetrician-ginecolog de vocaţie. Am lucrat cot la cot timp de două luni şi mi-am dat seama că din toate specialităţile medicale anume obstetrica şi ginecologia vor fi pasiunea mea. Sincer vorbind, pînă atunci chiar mă temeam de specialitatea aceasta. Pînă la urmă, însă, ea a devenit sensul vieţii mele. Şi nu am greşit. În 1968, Ludmila Eţco a absolvit cu menţiune Facultatea de Medicină Generală şi a plecat, conform ordinului de repartizare, la Spitalul Raional Nisporeni. Dacă am obţinut ceva în profesie, e pentru că am avut îndrumători foarte buni: Tamara Avramovna Avxentiev, Tatiana Vasilievna Prodan, conferenţiar la catedra Obstetrică şi Ginecologie, şi, desigur, învăţătorul meu, dl academician Eugen Gladun. Din 1970, cînd am început a activa la Maternitatea de pe bulevardul Tineretului (azi bd. Renaşterii) mă străduiam să fiu cît mai mult timp alături de domnii Eugen Gladun, Mihail Moldovanu, Marcel Gherman, dnele Emilia Sorocean, Zinaida Prisacari, Elena Ţurcan, Georgeta Bodiul şi alţi fruntaşi ai obstetricii, făcînd astfel o şcoală extraordinară. Cei mai în vîrstă nu se fereau de cei tineri, din contra, căutau să le transmită cît mai multe din experienţa lor, ca să aibă cine le continua cauza. Între anii 1977 şi 1986, Ludmila Eţco e medic-şef adjunct cu problemele curative la Maternitatea nr. 1 din or. Chişinău. Aflîndu-se la muncă practică, tot mai mult o ademenea ştiinţa. Zice:  ”Fiindcă cei ce se ocupă cu ştiinţa cunosc mai mult, văd mai departe. În această privinţă m-a pus la cale soţul meu, Constantin Eţco. El mi-i stîlpul de nădejde în viaţă. Cunoştinţele multe cu răbdare se adună şi cu perseverenţă. Şi reuşeşte cel ce foarte mult voieşte. Ludmila Eţco a reuşit: în 1984, la Institutul de Obstetrică şi Ginecologie al Academiei de Ştiinţe Medicale din Sankt-Petersburg, susţine teza de doctor în medicină, elaborată sub conducerea ilustrului profesor Eugen Gladun. În anul 1986, fiind invitată de dl Gheorghe Russu, dumneaei devine medic-şef adjunct al Centrului de Ocrotire a Sănătăţii Mamei şi Copilului pentru expertiza medicală şi deţine acest post pînă în 1988. Vine, însă, şi ziua cea mare, despre care se vorbea în diverse instanţe şi care era aşteptată de multă lume bună: ziua fondării ICŞDOSMşiC. Directorul Institutului, profesorul Eugen Gladun, îşi invită eleva să ocupe funcţia de şefă a departamentului ştiinţific Obstetrică. “Am acceptat, fiindcă aici se îmbina lucrul curativ cu ştiinţa. Trebuie să spun că obstetrica mi-a fost oricînd mai aproape decît ginecologia, şi anume naşterile. Emoţiile pozitive pe care le trăieşti la apariţia unui copil sînt foarte puternice şi nu se compară cu nimic în lume, mărturiseşte. Nu există alt sentiment de asemenea intensitate. Anii 1988-2003, cit am deţinut acest post, cred că au fost cei mai frumoşi din viaţa mea.” Vom adăuga că în acest răstimp dumneaei făcea faţă şi atribuţiilor de asistent şi de profesor la catedra Obstetrică şi Ginecologie a USMF „Nicolae Testemiţanu”, în 1994 devine cercetător ştiinţific superior la ICŞDOSMşiC, în 1995 susţine teza de doctor habilitat în medicină, deja aici, acasă, la Consiliul Specializat DH 14.93.37 de pe lingă ICŞDOSMşiC. Tema tezei: „Metode nemedicamentoase de profilaxie şi tratament ale afecţiunilor septicopurulente la naşterea prin cezariană”. Despre această perioadă, într-o caracteristică oficială se spune: „Dna L. Eţco, ca şefă a secţiei ştiinţifice Obstetrică, studiază particularităţile etiopatogenetice şi evoluţia infecţiei în perioada perinatală, ceea ce serveşte ca bază pentru elaborarea măsurilor noi, cost-efective, de profilaxie şi tratament a infecţiei perinatale şi evaluarea factorilor ecologici nocivi asupra calităţii sănătăţii mamei şi copilului”.La 16 aprilie 2003, conform ordinului Ministerului Sănătăţii al RM, dna Ludmila Eţco deveni director al IMSP ICŞDOSMşiC. Autorii deciziei au luat în calcul că dumneaei cunoştea Instituţia din interior, fiindcă activase aici ani în şir, inclusiv opt ani ca secretar de partid, înregistrase realizări notorii pe făgaşul ştiinţific. În 2004, i s-a conferit gradul de profesor cercetător. Deţine categoriile superioare de calificare ca medic obstetrician-ginecolog şi ca medic specialist în management sanitar. “Am venit cu intenţia de a păstra şi dezvolta ceea ce crease pînă atunci dl academician Eugen Gladun, să mergem mai departe. Ne-au fost de mare ajutor reforma privind asigurările obligatorii în medicină, apoi reforma ce ţine de realizarea obiectivelor Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al RM. Ca rezultat, finanţarea instituţiei practic s-a majorat de vreo patru-cinci ori. Şi devine şi mai clar, că numai unind ştiinţa cu practica vom putea activa şi mai fructuos. Mă frămînta gîndul cum să obţinem în instituţia noastră o conlucrare mai rodnică între ştiinţă, colaboratorii universităţii şi ai clinicii. „Dna Ludmila Eţco este preşedinte al Consiliului Ştiinţific Specializat pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în ştiinţe medicale la specialitatea „Obstetrică şi Ginecologie”, membru al Comisiei de experţi în probleme de obstetrică şi ginecologie a MS, copreşedinte al Consiliului de conducere a Asociaţiei Obstetrică şi Ginecologie din RM, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor „Buletin de Perinatologie”, „Curier Medical” şi „Sănătate publică, economie şi management în medicină”, preşedintele Consiliului Ştiinţific al ICŞDOSMşiC; desfăşoară concomitent activitatea pedagogică la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testmiţanu” ca profesor la catedra Obstetrică şi Ginecologie, e membru al Consiliului naţional pentru coordonarea şi monitorizarea realizării Programului naţional de promovare a modului sănătos de viaţă pentru anii 2005-2015, membru al Secţiei Ştiinţe Medicale a AŞM. Este deţinătoare a distincţiilor, Eminent al Ocrotirii Sănătăţii, „Inventator remarcabil”, a Diplomei de Merit şi Premiului AŞM pe anul 2004 pentru ciclul de lucrări ştiinţifice „Tehnologii moderme şi patologia infecţioasă în asistenţa perina- talâ”, citim în documentul oficial. Activitatea ştiinţifică a dnei Ludmila Eţco se axează pe 3 direcţii prioritare:

1. Reorganizarea asistenţei medicale perinatale în baza metodelor occidentale înalt efective, cu respectarea regionalizării şi etapizării asistenţei perinatale;

2. Elaborarea şi perfecţionarea continuă a măsurilor noi, cost-efec- tive, de profilaxie şi tratament a infecţiei în perioada perinatală;

3. Evaluarea influenţei factorilor nocivi ai mediului ambiant asupra calităţii sănătăţii mamei şi copilului.

Dumneaei a participat activ la realizarea Programului de ameliorare a asistenţei medicale perinatale în anii 1997-2000, a condus grupul de lucru pentru elaborarea compartimentului antenatal al Ghidului A „Principii de organizare şi acordare a asistenţei perinatale” şi B „Serviciul perinatal regionalizat: niveluri şi conţinut”. Domniei sale îi revine meritul elaborării şi scrierii mai multor capitole ale acestor ghiduri. Dna Ludmila Eţco este autor a 238 lucrări ştiinţifice, inclusiv a unui compendiu, 5 monografii, 6 ghiduri naţionale, 13 elaborări metodice, 125 articole de bază publicate în ţară şi în străinătate. Sub conducerea doctorului habilitat în ştiinţe medicale Ludmila Eţco au fost susţinute 6 teze de doctor şi se realizează încă 2 teze de doctor în ştiinţe medicale. Toţi competitorii au fost şi sînt medici - practicieni. Este deţinătoarea a 27 brevete de invenţie, a distincţiei „Inventator Remarcabil” a 3 medalii de aur, 1 de argint şi 5 de bronz ale expoziţiilor internaţionale specializate, iar în 2000 a fost decorată cu Medalia de Aur „Inventator Remarcabil” a Organizaţiei Mondiale de Protecţie Intelectuală. Invenţiile dnei Ludmila Eţco sînt focalizate asupra creării tehnologiilor contemporane medicale adjuvante de profilaxie şi tratament ale afecţiunilor septico-purulente în obstetrică şi ginecologie şi posibilităţilor moderne de tratament. Sînt evidenţiate trei direcţii principale:

* diagnosticul şi tratamentul infecţiei intrauterine;

* tratamentul insuficienţei feto-placentare;

* profilaxia şi tratamentul afecţiunilor septico-purulente la lăuze după naşterea per vias naturales şi prin operaţie cezariană.

Pentru activitatea ştiinţifică vastă şi ca rezultate valoroase obţinute ca cercetător şi inventator, dnei Ludmila Eţco, în 2004, i s-a decernat Premiul Naţional în domeniul ştiinţei şi tehnicii al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Republicii Moldova”.

“Zise cineva că viaţa nu se măsoară prin zilele care au trecut, ci prin acelea de care-ţi aduci aminte. Eu îmi amintesc de aproape fiecare ziulică trăită şi de fiecare om cu care am muncit în decursul anilor. Şi-i sînt recunoscătoare fiecăruia pentru părticica de bunătate, de înţelepciune, de experienţă pe care mi-a oferit-o cu mărinimie. Şi mă străduiesc să trăiesc cum ziceau încă străbuneii noştri: binele cu bine se răsplăteşte. Pentru tot ce am obţinut în viaţă le sînt profund recunoscătoare părinţilor, care mi-au dat viaţă, m-au crescut şi m-au educat, învăţătorilor, care m-au călăuzit prin marea lume a cunoştinţelor, colectivului, colegilor care m-au susţinut de-a lungul anilor şi, desigur, familiei. Soţul m-a sprijinit mereu, dar niciodată nu mi-a dictat ce şi cum să fac. Am o fiică minunată, Nataiia, e conferenţiar, activează la catedra Medicină de Familie a USMF „Nicoiae Testemiţanu’’. Şi mai am două nepoţele dulci - Ludmila şi Anişoara. Cu toate că şi eu, şi soţul sîntem prea ocupaţi la serviciu, găsim timp şi pentru familie. Mă bucur de surorile mele care sînt şi ele medici. Sîntem o dinastie de medici. Iubesc şi preţuiesc înalt colectivul. Am fost nevoiţi, ca şi toată ţara, să traversăm o perioadă dificilă. Dar majoritatea covîrşitoare a medicilor, asistentelor medicale, moaşelor, infirmierelor, n-au dat bir cu fugiţii. Le mulţumesc tuturor pentru înţelegere şi susţinere, pentru faptul că ţin la bunul nume al instituţiei noastre. Sîntem un colectiv unit şi cu un viitor mult mai bun”, încheie dna Ludmila Eţco.

 

 Bibliografie

1) Cartea "Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului la 25 ani."

Redacția generală: Ludmila Ețco, doctor habilitat în medicină, profesor cercetător.

Redactor-editor: Vasile Trofăilă

 

 Copyright © 2017. IMSP Institutul Mamei și Copilului. Toate drepturile sunt rezervate.