doctor habilitât în medicină, profesor universitar,

prim-vicedirector al IMSP IMşiC activitate ştiinţifică,

director interimar al IMşiC din luna mai 1998 pînâ la finele anului 1999,

şef al catedrei Neonatologie a USMF “N.Testemiţanu”,

neonatolog principal netitular al MS ai RM 

(1948-2015)   


Vechile hrisoave domneşti atestă numele Stratulat, pe care îl purtau răzeşii întemeietori de aşezări omeneşti în valea rîuleţului Sagala, ce îşi duce apele spre Răut. Probabil că de la acei oameni liberi şi inimoşi i s-au transmis, fiind amplificate şi de părinţii săi, bunătatea şi mărinimia, hărnicia şi perseverenţa, calitatea de a suferi odată cu cei suferinzi, de a se consuma pentru a-i revedea bucuroşi. Am avut prilejul să conversez cu mai mulţi consăteni de-ai săi din Ignăţei (Rezina), sat în care s-a născut la 8 decembrie 1948, ei spunîndu-mi cu mîndrie despre el: „E răzeş de-al nostru”.

A absolvit Şcoala Medie din satul natal şi, împreună cu un alt urmaş de răzeşi, Leonid Pistrui, au mers la medicul din localitate, pentru a afla ce facultăţi sînt la Institutul de Medicină din Chişinău.

- Medicul ne-a vorbit despre cîteva specialităţi medicale. Am înţeles, de-o vorbă, că stomatologul nu lecuieşte stomacul, iar cînd a venit o mamă cu un copilaş plîngînd de durere ne-a zis: „Iar aceasta e pediatrie”. De atunci ţin minte ce e pediatria... Am susţinut examenele la Facultatea Medicină Generală, dar, cînd îmi căutam numele în listele celor admişi la studii, l-am găsit în rîndurile studenţilor de la Facultatea Pediatrie.

După absolvirea institutului a făcut internatura la Spitalul de Copii din Tiraspol, apoi a fost îndreptat la Ciadîr-Lunga, unde a activat şi ca pediatru, şi ca infecţionist. După doi ani l-au invitat la Ministerul Ocrotirii Sănătăţii al RSSM şi i-au propus funcţia de medic-şef adjunct al Spitalului Raional din Criuleni pentru probleme de pediatrie şi obstetrică. Era informat că mortalitatea infantilă în acest raion atinsese cote îngrozitoare. Dar un descendent din răzeşi nu se teme de greutăţi. A acceptat. A îndreptăţit încrederea ce i-a fost acordată. Peste patru ani i s-a permis să se înscrie la aspirantură. S-a deplasat la Moscova, la Institutul de Pediatrie al URSS, unde timp de doi ani a făcut specializarea în neonatologie, a elaborat şi a susţinut teza de doctor în ştiinţe medicale. 

Reîntorcîndu-se de la Moscova, Petru Stratulat devine asistent la catedra Pediatrie a institutului pe care l-a absolvit, ţine lecţii de neonatologie, peste doi ani e conferenţiar universitar. În 1986, a fost deschis un curs de neonatologie, pe care l-a condus dumnealui. A deţinut şi funcţia de prodecan al Facultăţii Pediatrie. În 1988, e numit în funcţia de şef al secţiei ştiinţifice Perinatologie a noului Institut de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului. În acelaşi an, e avansat în funcţia de director-adjunct pentru ştiinţă. Împreună cu directorul Eugen Gladun au pus piatra de temelie a ştiinţei.

medic-şef al Maternităţii Republicane în anii 1964-1983

Medic Emerit, ordinul “Drapelul Roşu de Muncă

 

Absenţa celor plecaţi în eternitare se compensează prin aducere - aminte.

Chipul Tamarei Avxentiev reapare din memoriile foştilor colegi, în graiul laconic, dar foarte exact şi incontestabil al documentelor timpului.
...A văzut lumina zilei la 26 mai 1929, în orăşelul Camenca din stînga Nistrului, într-o familie de moldoveni băştinaşi. Tatăl său, Avraam Procopievici Avxentiev, era director al Combinatului industrial raional, membru al Partidului Comunist (al bolşevicilor) din Uniunea Sovietică din anul 1920. Mamă-sa, Ana Grigorievna, muncea la cîmp, iar în 1929, cînd a început colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti, s-a înscris în colhozul din localitate. Părinţii îşi iubeau fetiţa ca ochii din cap, încercau s-o alinte pe cit le reuşea în acele timpuri grele, apăsate şi de povara foametei din anii ’30 ai secolului trecut. Ea, însă, crescînd mai năltuţă decît măsuţa meşterită de tata, începu a înţelege rosturile vieţii şi a le ajuta celor vîrstnici la gospodărie.

   În 1936, Tamara Avxentiev trecu prima dată pragul scolii medii ruse din Camenca. Învăţa bine. În orele libere hoinărea cu prietenii prin fostul parc al generalului Witgenstein, se scălda în Nistru, şi nu uita să dea o mînă de ajutor mamei la munca în colhoz. Dar veni vara groaznică a anului 1941, cu urlet sinistru de avioane, cu explozii de bombe, cu şiruri de ostaşi sovietici sîngerînd, retragîndu-se spre răsărit. Război! Cuvîntul acesta intră nepoftit, pe neaşteptate, greu şi dureros in sufletul oamenilor.

Tata, Avraam Avxentiev, s-a înrolat în Armata Roşie şi a plecat pe front. Mama...Ce-i rămînea să facă unei soţii de comunist şi conducător al unei întreprinderi sovietice? Se zvonea că aceşti oameni vor fi exterminaţi de fascişti, după cum s-a şi întîmplat pe alocuri. Ana Avxentiev din Camenca şi-a luat copiii şi au pornit împreună pe drumurile lungi şi întortocheate ale bejăniei spre est.

Chirurg, pediatru, academician

 (1914-2001) 

   ''Natalia Cheorghiu rămâne pentru noi o carte deschisă, o enciclopedie. A lăsat un nume legat de veșnicie, o școală și nenumărați discipoli'', a declarat academiciana Eva Gudumac, care a exprimat profunda recunoștință și mândria pentru faptul că anume Natalia Gheorghiu i-a fost mentor.

  Natalia Gheorghiu - femeia legendă! Sa născut Natalia Gheorgiu în satul Manzîri, jud.Tighina. În anul 1940 a absolvit Facultatea de Medicină a Universității din București, mai târziu facultatea la Institutul de Medicină din  Chișinău, apoi a urmat doctorantura la Academia de Științe din Moscova. În 1984- Doctor habilitat, în 1960 - profesor universitar și membru corespondent al AȘM. S-a dedat profesiei cu suflet și a muncit mult.....Ca medic chirurg secundar, medic primar, medic chirurg în spitalele militare în timpul războiului, medic chirurg în Clinica de chirurgie pentru adulți. În anul 1957 elaborează cursul de boli chirurgicale ale copilului, iar în 1960 fondează catedra de Chirurgie pediatrică și activează ca șef al catedrei. S-a distins în domeniul chirurgiei nou-născutului, sugarului și al copilului, ortopediei, traumatologiei, neurochirurgiei, oncologiei, combustiologiei, anesteziologiei și terapiei intensive (reanimatologiei). Academicianul N.Gheorghiu a depus eforturi extraordinare pentru dezvoltarea chirurgiei pediatrice din Republica Moldova. A fost inițiatorul Centrului național științifico-practic de chirurgie pediatrică, unic pentru toate afecțiunile chirurgicale ale copilului, în prezent Centrul de Chirurgie Pedriatică "Natalia Gheorghiu". A publicat peste 250 de articole științifice și  câteva monografii. A fost membrâ a Asociației Internaționale de Chirurgie, Președinte al Societății Chirurgicale din Moldova, din Tadjichistan, a participat la numeroase simpozioane de profil în lumea întreagă. A brevetat mai multe inovatii: metoda de demoplastie, radiometrul diferențial pentru diagnostic în medicină, perefratorul special și altele. 

doctor habilitât în medicină, profesor universitar, membru-corespondent al AŞM, fondator, director al ICŞDOSMşiC în anii 19881998 şi 2000-2003, în 1998-1999 fiind ministru al Sănătăţii al RM,

Ordinul Republicii, medalia „Meritul Civic’’,

Laureat al Premiului de Stat

(1936-2014)

   Pacienta de pe masa de operaţii căzuse într-o stare alarmantă. Medicii au chemat imediat salvatorul. Profesorul Eugen Gladun făcu imposibilul. Femeia, deschizînd ochii, ceru o ţigară. Salvatorul se alese cu o creştere bruscă a tensiunii arteriale, urmată de ictus.
...
În locuinţa sa, mobilată modest dar cu gust, sclipitoare de curăţenie, părea că nu pătrunde suflarea caniculei din vara anului 2007. Mă bucuram să-l revăd revenindu-şi după o boală atît de grea şi ascultam cu luare aminte povestea vieţii sale.

S-a născut la 27 aprilie 1936, în s. Nesfoia din fostul judeţ Hotin, actualmente în raionul Noua Suliţă a regiunii Cernăuţi. Părinţii erau învăţători şi, după cum erau nevoile timpului, treceau dintr-un sat în altul, pînă cînd, în 1944, s-au stabilit definitiv la Drepcăuţi.

   - De aceea eu mă consider drepcăuţean, îmi spune. Acolo am terminat şcoala de 7 ani, apoi am urmat Şcoala Medie nr. 2 din Lipcani. Era una dintre cele mai prestigioase şcoli din regiune. Acolo am făcut cunoştinţă cu unii absolvenţi ai şcolii, printre care era şi Pavel Sadovici, student la medicină. Dînsul m-a îndemnat să-mi continui studiile la Institutul de Medicină din Chişinău.

Îndemnul prietenului mai mare coincidea cu pornirea lăuntrică a tînărului şi, în 1953, el a devenit student la Facultatea Medicină Generală, pe atunci unica în cadrul Institutului de Medicină. În 1959, după absolvire, a fost trimis să lucreze ca obstetrician-ginecolog la Spitalul Raional din Lipcani, unde s-a aflat pînă în 1961.

 

 Copyright © 2017. IMSP Institutul Mamei și Copilului. Toate drepturile sunt rezervate.