Academician, profesor universitar la USMF „Nicolae Testemiţanu”, doctor habilitat în medicină. Laureat al Premiului de Stat în domeniul Ştiinţei şi Tehnicii. Ordinul Republicii.

Biroul său de la Spitalul Clinic Municipal nr. 1 pare a fi o bibliotecă. Cărţile, aceşti prieteni înţelepţi şi cordiali, îi sînt călăuze de o viaţă. În ambianţa lor ascult cu luare aminte monologul dlui academician Gheorghe Palade:

- Din 1959, eram specialist principal al Ministerului Sănătăţii al republicii în domeniul obstetricii şi ginecologiei. Am avut fericirea să activez alături de un mare organizator al sistemului de ocrotire a sănătăţii, ministrul Nicolae Testemiţanu. Cea mai stringentă era problema ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului. Se vedea clar necesitatea formării unei structuri complexe cu un departament metodologic, care ar putea dirija activitatea în domeniul respectiv din întreaga republică. Apăru ideea fondării unui centru republican pentru ocrotirea sănătăţii mamei şi copilului. El a fost deschis, în ianuarie 1982, şi era preconizat pentru deservirea din punct de vedere organizator-metodic si curativă a femeilor gravide, în naştere, după naştere, a pacienţilor ginecologici şi, desigur, a copiilor. În URSS acesta era unicul centru, unde se îmbinau de minune disciplina obstetrică şi a pediatriei, cu cea de perinatologie. Fireşte, Centrul avea nevoie de cadre. De aceea, catedra Obstetrică şi Ginecologie, condusă de mine, a fost transferată de la Spitalul Orăşenesc nr. 1, unde activa pînă atunci, la Centrul proaspăt organizat. S-a întîmplat aceasta în ianuarie 1982 şi am lucrat acolo pînă în martie 1988. La Centrul Mamei şi Copilului, care era o instituţie republicană, aria obligaţiilor catedrei sporise evident. Permanent veneau la cursuri de reciclare specialiştii de profil. 

Aveam programe didactice şi pentru medicii din raioane. întreţineam relaţii strînse cu colegii din Moscova, Kiev, Samarcand, Sankt-Petersburg, unde studenţii noştri participau la simpozioane, conferinţe ştiinţifice. Ne soseau în vizită pentru schimb de experienţă savanţi din alte ţări. Noi făceam faţă tuturor rigorilor, deoarece catedra era compusă din foarte buni profesionişti, „copţi" şi din punct de vedere ştiinţific, si practic: docenţii Gheorghe Marcu,Petru Roşea, acum e profesor, lacob Metaxa, Mana Poclitaru,Maria Moşneaga, Marc Ştemberg ş.a. Toţi s-au inclus în problemele de organizare şi de deservire medicală în regiunile rurale. Vreau să subliniez că, împreună cu catedra, de Ia Spitalul Clinic Orăşenesc nr. 1 au mers la noul Centru un şir de medici ca Svetlana Cihicina, Ludmila Oprea, Maria Postică, care au devenit şefi de secţii şi au contribuit din plin la devenirea noii instituţii. S-au format atunci şi laboratorul patomorfologic, şi cel de microbiologie, o serie de alte laboratoare care pînă în prezent s-au dezvoltat, s-au perfecţionat. Aşa că ştiinţa medicală şi practica medicală au convieţuit şi au activat cot la cot încă de la deschiderea Centrului. În 1988, odată cu fondarea IMsiC, în fruntea căruia a fost numit dl profesor Eugen Gladun, încolo a fost transferată şi catedra sa. Iar eu am revenit cu catedra Obstetrică si Ginecologie a USMF la Spitalul Clinic Orăşenesc nr.1.

-Cum vi s-au întipărit în memorie acei ani?

- Aş zice că a fost o perioadă de frumoase căutări şi realizări. În 1982 pentru prima dată am început implementarea tehnologiilor moderne în deservirea gravidelor, pacientelor ginecologice. Atunci a fost introdusă, de pildă, ultrasonografia. În instituţiile de profil din Moscova au fost pregătiţi o serie de specialişti. Printre ei era şi Feodosie Bejan, care în prezent este cel mai bun obstetrician-ecografist din ţara noastră... In cinci-şase ani Centrul a fost completat cu cadrele necesare de înaltă calificaţie, devenise matur în plan profesional. Tot atunci au fost formate secţiile de reanimare si terapie intensivă pentru copii şi pentru femei, secţia de ginecologie juvenilă pentru fetiţe de pînă la 16-17 ani, care funcţionează şi în prezent, a început să se dezvolte serviciul de Dermatologie, dirijat  de profesorul Petru Stratulat, şeful catedrei Neonatologie a UMSF „Nicolae Testemiţanu”. Atunci a început pregătirea medicilor neonatologi, care şi astăzi joacă un rol dintre cele mai importante în reducerea mortalităţii şi morbidităţii copiilor.

Crearea Centrului a devenit posibilă datorită muncii enorme depuse de un şir de personalităţi marcante. Fără a minimaliza aportul ministrului de atunci, Chirii Draganiuc, aş vrea să reliefez contribuţia prim-viceministrului Nicolae Leşanu şi a viceministrului Petru larovoi, care au ţinut mereu în cîmpul atenţiei şi problemele structurii Centrului, şi cele privind completarea cu cadre şi multe altele, considerate uneori de rutină, dar care fără dînşii era greu de rezolvat. Să nu uităm şi de Tamara Avxentiev, care a condus Centrul în primii ani de activitate. Fiind un profesionist de cea mai înaltă probă, energică, răzbătătoare, dotată cu un simţ al răspunderii foarte dezvoltat, ea a reuşit să organizeze Centrul, să-i dea vigoare.  Urmaşilor săi le-a revenit nobila misiune de a consolida ceea ce a creat dînsa...

Cîteva bătăi în uşă. Întră ba un medic, ba o asistentă medicală. Îl informează pe dl profesor despre starea sănătăţii unui sau altui pacient. Dialoghează într-un limbaj profesionist, laconic, înţeles fără explicaţii suplimentare doar de oamenii care, vorba ceea, au mîncat multă pline şi sare împreună. Înţeleg că pacienţii, despre care e vorba, au depăşit pericolul, dar medicul Încheie: „Şi totuşi, ar fi bine să-i examinaţi cu ochiul Dumneavoastră". Fraza răsună ca o rugă ia instanţa supremă, fără decizia căreia medicul nu se simte sigur pe situaţie. Dl profesor Palade promite că va veni imediat în secţie. Eu, între timp, cercetez cu privirea bogata-i bibliotecă şi descopăr impresionat că multe cărţi sînt scrise chiar de dumnealui. Prinzmdu-mi privirea plină de admiraţie, stăpînul biroului ia o carte întitulată: „Academicianul Gheorghe Palade, Omul care naşte dimineţi”, apărută în 2005, o deschide şi îmi scrie un autograf pe foaia de titlu. Mai tîrziu, am citit-o dintr-o suflare şi am aflat multe lucruri interesante din viaţa savantului, care, sumar, se prezintă astfel:

Gheorghe Palade s-a născut la 9 mai 1929  în s, Buiucani, pe atunci suburbie a Chişinăuiui. A absolvit Şcoala Primară din sat, iar în 1946 - Şcoala Medie nr. 4 din Chişinău.

După absolvirea Institutului de Stat de Medicină îşi continuă studiile la secundariatul clinic (1952-1954) al catedrei Obstetrică şi Ginecologie, unde ulterior activează în calitate de asistent, conferenţiar (1954-1967), iar în perioada 1967-2001 - şef catedră Obstetrică şi Ginecologie a USMF „N. Testemiţanu”.

Concomitent cu activitatea ştiinţifico-didactică a exercitat şi funcţia de specialist principal ai Ministerului Sănătăţii (1959-1985), fiind fondator al sistemului de organizare a serviciului obstetrical-ginecologic în Republica Moldova. În 1958, susţine teza de candidat (azi doctor) în medicină, în 1966 - pe cea de doctor habilitat. In 1967, i se conferă titlul didactic de profesor universitar.

Din 1993, e membru titular al Academiei de Ştiinţe din Moldova, membru ai Prezidiului ASM. În 1995, este ales academician-coordonator al Secţiei de Ştiinţe Medicale a ASM. Este organizatorul şi conducătorul Centrului de Cercetări Medicale şi Socio-Demografice al Familiei al AŞM. Prin munca activă în cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, academicianul Gh. Palade s-a manifestat ca un talentat om de ştiinţă şi ca un ilustru medic-practician.

Academicianul Gh. Palade este fondatorul unei şcoli ştiinţifice în domeniul obstetricii şi ginecologiei. A efectuat cercetări fundamentale privind problema infecţiilor congenitale, patogeniei, clinicii şi diagnosticului tumorilor benigne uterine. Pentru prima dată a implementat în practica ginecologică metodele transvaginale-transcervicale de întrerupere a sarcinii, noua clasificare a gestozelor tardive şi conduita sarcinii şi naşterii la aceste paciente. În manualul de ginecologie, editat în anul 1997, a propus o nouă clasificare a hemoragiilor uterine şi tratamentul lor, în perioada menopauzală, prin termoablaţie endometrială. Pentru prima dată a utilizat noi forme organizatorice în domeniul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, endoscopia în diagnosticul şi tratamentul patologiei ginecologice.

Autor a peste 400 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 15 monografii (Некоторые особенности гомеостаза матери и плода, Chişinău, 1980; Эпидемиологические аспекты гинекологических заболеваний в Молдавской ССР, Chişinău, 1998; Консервативная терапия больных миомой матки, Chişinău, 1986; Патогенез, клиника и лечение миомы матки, Chişinău, 1982; Sarcina şi bolile asociate, Chişinău, 2003; Ginecologie endocrinologică, Chişinău, 1999; Familia: Probleme sociale, demografice şi psihologice, Chişinău, 2005 ş.a.); 3 manuale (Obstetrica. 461 pag., Chişinău, 1993; Ginecologie. 485 pag., Chişinău 1997; Ginecologie endocrinologică. 306 pag., Chişinău, 1999);  10 brevete de inovaţie. Pe parcursul ultimilor ani a prezentat o serie de articole în mass-media in domeniul bioeticii şi tendinţelor demografice atît în lume, cît şi în Republica Moldova.

Conducător a 30 teze de doctor şi doctor habilitât în medicină. Participant activ la 18 congrese şi alte forumuri internaţionale (Polonia, Suedia, Mexic, Austria, Japonia, SUA, Brazilia, Franţa, Singapore, Canada, Danemarca, Israel, Italia, Rusia, România), unde au fost publicate 45 de lucrări ce reflectă diferite aspecte în domeniul obstetricii, ginecologiei şi demografiei.

Direcţiile prioritare de activitate: organizarea serviciului obstetrical- ginecologic în RM, fiziologia şi patologia sistemului feto-placentar, tumorile benigne ale uterului, endoscopia în ginecologie, infecţiile în timpul sarcinii şi influenţa lor asupra fătului, hemoragiile obstétricale, problemele medicale şi socio-demografice ale familiei.

Este membru al Societăţii Europene de Obstetrică şi Ginecologie, al Biroului Executiv al Societăţii Internaţionale de Psihologie şi Medicină Perinatală, al Societăţii de Obstetrică-Ginecologie din România, al Uniunii Internaţionale Ştiinţifice pentru studierea populaţiei (IUSSP), al Academiei de Ştiinţe din New-York, al Consiliului redacţional al revistei „Акушерство и Гинекология” din Moscova, „Buletin de perinatologie” şi „Buletinul Academiei de Ştiinţe, Ştiinţe Medicale” din Chişinău.

A fost distins cu titlurile de Eminent al ocrotirii sănătăţii (1957), Om Emerit din Moldova (1978), Laureat al Premiului de Stat al Republicii

În carte este inserat şi un articol, semnat de Tamara Avxentiev in ultimul ei an de viaţă. Este intitulat: „Colegul meu a salvat mii de vieţi". Cred că reproducerea unor pasaje va întregi şi portretul dlui academician Gheorhe Palade, dar şi pe cel al excepţionalei femei care a fost Tamara Avxentiev.

„Sîntem de o vîrstă, din aceeaşi zodie, a Taurului, am avut un drum comun în viaţă cu academicianul Gheorghe Palade. Mi-1 amintesc bine din studenţie, era foarte abil la carte, avea o capacitate de muncă extraordinară.

Avea un comportament corect, nicicînd nu obijduia pe cineva. Timpurile erau grele, urmările războiului se resimţeau pretutindeni, pe deasupra, au venit şi cei doi ani de foamete 1946-1947. Ne străduiam să le dovedim pe toate. Am fost mai mulţi colegi la înmormîntarea tatălui său, nenea Andrei Palade, şi am văzut toate rudele sale îndurerate, am văzut de unde-şi trage sevele acest minunat coleg al nostru. Se vede, satele noastre au o bază morală şi tradiţii foarte trainice, altfel cum se explică faptul că, în condiţii extrem de modeste, cresc oameni foarte merituoşi... Sufăr de zece ani de o boală grea, de trei ani nu m-am ridicat pe picioare, mă aflu ţintuită la pat: aici mi-i biblioteca, iată, mi-am aşezat lingă mine cărţile, aici mi-i geamul, legătura mea cu lumina, cu lumea, căci prin el se deschide o vedere superbă a cartierului Rîşcani. Deci, aflîndu-mă în atare circumstanţe, am vreme de meditare, de monologare despre toţi cei 75 de ani, care mi-a fost dat să-i trăiesc. Şi chipul acestui om, Gheorghe Palade, transpare mereu ca a unui dintre cei mai vrednici şi mai cumsecade oameni pe care i-am cunoscut. Mă telefonează deseori, se interesează de sănătate, de care anume medicamente mai am nevoie, se sfătuie cu mine. Mă face să uit de starea mea, să cred că-s activă, în frontul muncii, ca odinioară. Dumnealui a lucrat mulţi ani specialist principal la minister în probleme de obstetrică şi ginecologie, eu conduceam Maternitatea Republicană, aşa că drumurile noastre se intersectau mereu. Unde a lucrat, urme bune a lăsat. Nicicind nu se poate mulţumi cu cele obţinute, e mereu pe linia căutărilor, a perfectării şi, totodată, nu face impresia că-i prea grăbit - a consultat, a operat, a dialogat cu rudele bolnavei, găseşte timp pentru toate. L-am văzut absolut totdeauna gata să sară în ajutor cind e solicitat: a urcat in avion.,în maşină, în căruţă - nu depinde, pleacă şi ajută bolnavele.

A primit zeci de mii de naşteri, a tratat atîtea mame - deci, are mulţi prieteni. Nu a existat vreun caz ca el să fie solicitat să ajute şi să nu o facă, binele făcut îi uită tot atunci.

E conceptul său de viaţă - a sări in ajutorul celor care au nevoie de el. S-a întîmplat să discutăm pe linie de serviciu, să ne contrazicem, dar totdeauna l-am văzut tolerant, înţelegător, respectînd opţiunea mea. E respectuos cu toţi specialiştii, fapt ce-mi este bine cunoscut. Ca şef de catedră, se străduia să-şi aleagă bine cadrele, preţuind sinceritatea, capacitatea de muncă, devotamentul faţă de profesie al acestora.. Şi la selectarea cadrelor, la nivel republican, se călăuzea de aceste principii. Dacă ai decis să îmbrăţişezi medicina, fii gata pentru a te consacra fără rezerve specialităţii. Ştiu că uneori nu părăsea clinica zile şi nopţi la rînd. Opera, primea naşteri, trata - pînă la uitare de sine. „Cînd te duce valul ocupaţiilor în muncă, uiţi şi de mîncare, de odihnă”, l-am auzit zicînd adeseori.

Dacă nu are de lucru în saloane, se duce la birou şi citeşte, scrie, pleacă la Academie. Totdeauna ştie ce are de făcut şi, muncind fără de preget, îi îndeamnă pe specialişti să-i urmeze exemplul. Acesta e colegiul meu, mult stimatul academician Gh. Palade! Dar, fiind anume aşa,dumnealui nu-şi permite să judece oamenii, nu are timp, nici nu vrea să facă acest lucru!”.

Ii ascult vocea domoală, imprimată pe bandă magnetică, recitesc unele episoade din carte şi mă gîndesc că oamenii cu adevărat mari, aşa cum e academicianul Gheorghe Palade, sînt simpli şi accesibili. Poate, în primul rînd, de atîta că ei simt că participă, aşezînd piatră cu piatră, la clădirea lumii şi voiesc să ne antreneze în această nobilă lucrare şi pe noi, muritorii de rînd.

 Bibliografie

1) Cartea "Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului la 25 ani."

Redacția generală: Ludmila Ețco, doctor habilitat în medicină, profesor cercetător. 

Redactor-editor: Vasile Trofăilă