Tatiana Cerescu este fericita mamică a acestui bebeluș. Are 37 de ani. Și-a păstrat speranța și a luptat din răsputeri pentru visul de a deveni mamă.
“Ne-am căsătorit cu soțul meu, Andrei, în 2002. Ca orice familie, la început nu ne-am îngrijorat de ce nu apar copii. 3 ani am avut răbdare. Apoi a apărut întrebarea: de ce nu merge? Și am început să căutăm motivul.
În 2005 am suportat prima intervenție chirurgicală. Apoi a urmat un șir de examene medicale în Republica Moldova și în România și am înțeles că situația este probabil mai gravă decât credeam.
În 2009, un prieten de familie ni l-a recomandat pe domnul doctor Sergiu Gladun și am început să venim la consultații la dumnealui. Pe parcursul anului, au urmat noi intervenții chirurgicale și odată cu ele și concluzia că nu voi putea avea copii pe cale naturală.
Începând cu 2009, am făcut 7 fertilizări in vitro: în 2009 -1, în 2012 – 2, în 2014 – 2, în 2015 – 2.
Fiecare intervenție nereușită a fost un stres foarte puternic, cu o recuperare psihologică foarte complicată. Au fost momente când simțeam că nu mai am puteri, însă nu am pierdut nici o clipă speranța.
În 2016, luna mai – am decis să mai facem o încercare. Speram să fie ultima, pentru că efortul era deja foarte mare. Și această ultimă tentativă l-a adus cu sine – iată, pe Andrei. Am născut pe 17 ianuarie 2017, un băiețel perfect sănătos, de 3780 gr și 50 cm.
Da, am avut parte de o sarcină foarte grea, pentru că există un anumit specific în cazul fertilizărilor in vitro și o naștere cu complicații, dar am avut parte și de o echipă minunată, în frunte cu domnul doctor Sergiu Gladun, în cadrul Institutului Mamei și Copilului.
Familia noastră ține foarte mult la el. Și pot să-l recomand tuturor. Și vreau să îl recomand în primul rând ca pe un Om deosebit și abia apoi ca pe un profesionist foarte bun. Omenia, profesionismul și devotamentul lui – mi-au adus în brațe un copil. Pot spune că după o luptă de atâția ani împreună, acest copil este și al domnului doctor.
Vreau doar să spun mămicilor care sunt la început de cale, sau care poate au renunțat – să nu-și piardă niciodată speranța, oricât de greu ar fi, să nu renunțe niciodată la visul de a fi mamă și de a ține în brațe – propriul copil. Pentru asta trebuie foarte multă răbdare și încredere. E important să nu pierdem lumina de la capătul tunelului.” - spune fericita mămică.